Întreprinderile mici și mijlocii (IMM): ce sunt și cum se clasifică

Dacă ai o firmă în România, cel mai probabil faci parte din categoria întreprinderilor mici și mijlocii. De statutul de IMM depinde accesul la finanțări, la scheme de ajutor de stat și la programele naționale pentru antreprenori.

Termenul „microîntreprindere” are în legislația românească două sensuri: unul descrie dimensiunea firmei, celălalt un regim de impozitare. Multe ghiduri le amestecă, iar unele folosesc plafoane fiscale care nu mai sunt valabile din 2026.

Ca să afli unde se încadrează firma ta, ai nevoie de definiția legală, de pragurile fiecărei categorii și de regulile de calcul. Pentru impozitul micro contează, separat, condițiile din Codul fiscal valabile în 2026.

Ce sunt întreprinderile mici și mijlocii (IMM-uri)?

Întreprinderile mici și mijlocii sunt firme care rămân sub anumite praguri de personal, cifră de afaceri sau active. În România, aceste praguri sunt stabilite printr-o lege națională, aliniată la definiția folosită în toată Uniunea Europeană.

Definiția IMM-urilor conform Legii nr. 346/2004

Actul de bază este Legea nr. 346/2004 privind stimularea înființării și dezvoltării întreprinderilor mici și mijlocii. Poți consulta textul consolidat al Legii nr. 346/2004 pe portalul legislativ al Ministerului Justiției, cu toate modificările ulterioare.

Potrivit art. 3, o firmă este IMM dacă îndeplinește cumulativ două condiții:

• • are un număr mediu anual de salariați mai mic de 250;
  • realizează o cifră de afaceri anuală netă de până la 50 de milioane de euro sau deține active totale de cel mult 43 de milioane de euro, echivalent în lei.

Dacă dai peste surse care pomenesc alte plafoane, de exemplu 8 milioane de euro, verifică data informației. Textul în vigoare al art. 3 prevede pragurile de mai sus.

Definiția europeană a IMM-urilor (Recomandarea 2003/361/CE)

La nivel european, definiția vine din Recomandarea Comisiei 2003/361/CE, publicată pe EUR-Lex. Pragurile sunt aceleași: sub 250 de persoane și o cifră de afaceri de cel mult 50 de milioane de euro sau un bilanț total de cel mult 43 de milioane de euro.

UE încurajează statele membre să folosească această definiție drept referință. Ea devine obligatorie însă doar în anumite domenii, precum ajutorul de stat și fondurile structurale sau alte programe europene. Prin urmare, când aplici pentru un proiect cu bani europeni, contează definiția UE.

Cine poate fi IMM: SRL, PFA, întreprinderi individuale, cooperative și ONG-uri cu activitate economică

Forma juridică nu decide dacă ești sau nu IMM. Legea definește întreprinderea drept orice formă de organizare a unei activități economice, autorizată să producă, să facă comerț sau să presteze servicii pentru a obține venituri, în condiții de concurență.

Concret, pot avea statut de IMM:

• • societățile reglementate de Legea nr. 31/1990, cum sunt SRL-urile și SA-urile;
  • societățile cooperative;
  • persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale și întreprinderile familiale;
  • asociațiile, fundațiile, cooperativele agricole și societățile agricole care desfășoară activități economice.

Clasificarea IMM-urilor: microîntreprindere, întreprindere mică și întreprindere mijlocie

Legea împarte întreprinderile mici și mijlocii în trei categorii, după numărul mediu anual de salariați și după cifra de afaceri sau activele totale (art. 4). Pragul de salariați trebuie respectat întotdeauna. Pe partea financiară, e suficient ca unul dintre cei doi indicatori să fie sub limită.

Categorie	Salariați (medie anuală)	Cifră de afaceri anuală netă	sau Active totale
Microîntreprindere	până la 9	până la 2 mil. €	până la 2 mil. €
Întreprindere mică	10–49	până la 10 mil. €	până la 10 mil. €
Întreprindere mijlocie	50–249	până la 50 mil. €	până la 43 mil. €

Sursa: art. 4 din Legea nr. 346/2004. Sumele se raportează la echivalentul lor în lei.

Microîntreprinderea: criterii de încadrare

O microîntreprindere are până la 9 salariați și o cifră de afaceri anuală netă sau active totale de cel mult 2 milioane de euro. Aici se încadrează, de regulă, afacerile de familie, cabinetele, atelierele sau start-up-urile la început de drum.

Întreprinderea mică: criterii de încadrare

Întreprinderea mică are între 10 și 49 de salariați și o cifră de afaceri anuală netă sau active totale de până la 10 milioane de euro. Atenție la limita de sus: o firmă cu 50 de salariați nu mai este întreprindere mică, ci mijlocie, chiar dacă unele articole vorbesc de „maximum 50”.

Întreprinderea mijlocie: criterii de încadrare

Întreprinderea mijlocie are între 50 și 249 de salariați. Aici pragurile financiare diferă între ele: cifra de afaceri anuală netă trebuie să fie de cel mult 50 de milioane de euro, iar activele totale de cel mult 43 de milioane de euro. Ajunge ca unul dintre ele să fie respectat.

Dincolo de IMM-uri: întreprinderile mari și noua categorie europeană „small mid-caps”

O firmă cu 250 de salariați sau mai mulți ori care depășește ambele praguri financiare ale întreprinderii mijlocii devine întreprindere mare. Saltul poate fi brusc, pentru că pierde dintr-odată facilitățile rezervate întreprinderilor mici și mijlocii.

Ca să reducă acest șoc, Comisia Europeană a adoptat în mai 2025 o recomandare privind definiția „small mid-caps”, adică a firmelor care au depășit pragurile IMM, dar sunt încă departe de dimensiunea marilor companii. În iunie 2026, Consiliul UE și Parlamentul European au ajuns la un acord provizoriu pentru a extinde unele facilități ale IMM-urilor și către aceste firme.

Noua categorie nu modifică definiția IMM din Legea nr. 346/2004. Pragurile ei diferă între recomandarea Comisiei și textul negociat, așa că verifică forma finală adoptată înainte să te bazezi pe ele.

Cum se stabilește dacă o firmă se încadrează în categoria întreprinderilor mici și mijlocii

Încadrarea se face pe baza situațiilor financiare ale exercițiului precedent, aprobate de adunarea generală a asociaților sau acționarilor (art. 6). Calculul ține cont de numărul mediu de salariați, de indicatorii financiari și de legăturile de capital cu alte firme, care pot schimba rezultatul chiar dacă propriile cifre par clare.

Cum se calculează numărul mediu anual de salariați

Numărul mediu anual pornește de la mediile lunare. Pentru fiecare lună, aduni efectivele zilnice de salariați, inclusiv zilele de repaus și sărbătorile legale, apoi împarți suma la numărul de zile calendaristice. Pentru zilele libere se ia efectivul din ziua lucrătoare precedentă.

În calcul intră:

• • salariații angajați pe durată nedeterminată;
  • salariații temporari puși la dispoziție de un agent de muncă temporară, pe durata contractului;
  • proprietarii-directori și partenerii care lucrează permanent în firmă și primesc avantaje financiare de la aceasta.

Cei cu normă parțială se socotesc proporțional cu timpul de lucru. Nu intră în calcul salariații cu contractul suspendat, ucenicii, elevii și studenții aflați în formare profesională pe bază de contract și persoanele în concediu de maternitate sau parental.

Cifra de afaceri anuală netă și activele totale

Cifra de afaceri netă se ia din situațiile financiare anuale, fără TVA și alte taxe indirecte. Activele totale înseamnă, potrivit legii, suma dintre activele imobilizate, activele circulante și cheltuielile în avans.

Întreprinderi autonome, partenere și legate: de ce contează pragul de 25%

Legea împarte firmele în trei tipuri, după legăturile de capital și de control cu alte întreprinderi (art. 4^1–4^4):

• • Întreprinderea autonomă nu are participații de 25% sau mai mult în alte firme și nici nu e deținută în această proporție de alte întreprinderi.
  • Întreprinderea parteneră deține, singură sau împreună cu firme legate, cel puțin 25% din capitalul ori din drepturile de vot ale altei firme, fără să o controleze.
  • Întreprinderea legată are o relație de control: majoritatea voturilor, dreptul de a numi sau revoca majoritatea conducerii ori o influență dominantă prin contract sau statut.

La calcul, firma autonomă își folosește doar propriile date. Cea parteneră adaugă datele partenerului proporțional cu procentul deținut, iar cea legată adaugă integral datele firmelor de care e legată.

Există și excepții. Anumiți investitori, precum business angels, universitățile sau centrele de cercetare fără scop lucrativ, pot atinge pragul de 25% fără ca firma să-și piardă autonomia, în limitele prevăzute de lege. Invers, cu excepția acestor investitori, o firmă controlată în proporție de cel puțin 25% de organisme publice nu poate fi considerată mică sau mijlocie.

Când își pierde o firmă statutul de IMM

Statutul nu se pierde la prima depășire a pragurilor. Potrivit art. 6 alin. (2), o firmă își păstrează calitatea de microîntreprindere, întreprindere mică sau mijlocie până când depășirea se produce în două exerciții financiare consecutive.

Astfel, un an excepțional, cu o comandă mare sau cu angajări temporare, nu îți schimbă automat categoria.

Microîntreprindere vs. impozit pe veniturile microîntreprinderilor: diferența pe care mulți o confundă

Cuvântul „microîntreprindere” apare în două legi, cu sensuri diferite. În Legea nr. 346/2004 descrie dimensiunea firmei: până la 9 salariați și până la 2 milioane de euro. În Codul fiscal desemnează un regim de impozitare pe venit, cu reguli proprii.

Cele două nu se suprapun. O firmă cu 5 angajați și 500.000 de euro venituri este microîntreprindere ca dimensiune, dar plătește impozit pe profit. În schimb, regimul fiscal micro nu are o limită maximă de salariați, deci o firmă care plătește impozit micro nu e neapărat microîntreprindere în sensul Legii nr. 346/2004.

Condițiile regimului de impozit micro în 2026

Conform art. 47 din Codul fiscal, o persoană juridică română aplică impozitul micro dacă îndeplinește cumulativ, la 31 decembrie a anului precedent, următoarele condiții:

• • a realizat venituri de cel mult echivalentul în lei a 100.000 de euro;
  • capitalul social nu este deținut de stat sau de unități administrativ-teritoriale;
  • nu se află în dizolvare urmată de lichidare;
  • are cel puțin un salariat, cu excepțiile prevăzute de Codul fiscal;
  • este singura firmă stabilită de asociații cu participații de peste 25% să aplice regimul micro;
  • și-a depus la termen situațiile financiare anuale, dacă avea această obligație.

Unele domenii sunt excluse indiferent de cifre: activitățile bancare, asigurările și reasigurările (cu unele excepții), piața de capital, jocurile de noroc și exploatarea zăcămintelor de petrol și gaze naturale. Vechea condiție privind ponderea veniturilor din consultanță și management, pe care o mai găsești în ghiduri mai vechi, apare abrogată în textul actual al art. 47.

Plafonul de 100.000 euro și cota unică de 1%

Plafonul micro a scăzut constant în ultimii ani:

Anul	Plafon de venituri
2026	100.000 €
2025	250.000 €
2023–2024	500.000 €
2022	1.000.000 €

Din 1 ianuarie 2026 există o singură cotă, de 1% din venituri. Cota de 3%, care se aplica în 2025 firmelor cu venituri de peste 60.000 de euro sau din anumite domenii, a fost eliminată. Echivalentul în euro se calculează la cursul valabil la închiderea exercițiului în care s-au realizat veniturile.

În Codul fiscal, plafonul se verifică cumulând veniturile firmei cu ale întreprinderilor legate. Codul fiscal consideră legată și o firmă la care ai o participație de peste 25%, chiar dacă, după Legea nr. 346/2004, relația ar fi doar de parteneriat.

Ce se întâmplă când o microîntreprindere depășește plafonul

Dacă în cursul anului veniturile trec de 100.000 de euro, firma trece la impozitul pe profit de 16%. Trecerea are loc din trimestrul în care s-a produs depășirea, nu de la 1 ianuarie a anului următor. Pentru alte condiții pierdute pe parcurs, momentul trecerii poate diferi, așa că verifică regula exactă cu contabilul tău.

Cota de 1% se aplică pe venituri, iar cea de 16% pe profit, adică pe venituri minus cheltuielile deductibile. De aceea, merită să urmărești lunar veniturile cumulate.

Declarația de încadrare în categoria IMM: când ai nevoie de ea și cum se completează

Încadrarea ca IMM se dovedește printr-o declarație pe propria răspundere a reprezentantului legal, după modelul din anexele Legii nr. 346/2004 (art. 7). De regulă, ți se cere atunci când soliciți o facilitate rezervată întreprinderilor mici și mijlocii, cum ar fi o finanțare nerambursabilă sau o schemă de ajutor de stat pentru IMM-uri.

Anexa 1 și Anexa 2 la Legea nr. 346/2004

Anexa 1 este declarația propriu-zisă. Cuprinde datele de identificare ale firmei, tipul ei (autonomă, parteneră sau legată) și trei indicatori pentru exercițiul de referință: numărul mediu anual de salariați, cifra de afaceri anuală netă și activele totale. Dacă datele au schimbat categoria față de anul anterior, atașezi și declarația pentru exercițiul precedent.

Anexa 2 conține calculul pentru firmele partenere sau legate, pe baza unor fișe de parteneriat și, după caz, a situațiilor financiare consolidate. O firmă autonomă completează doar Anexa 1.

Inspecția Muncii verifică numărul de salariați, iar Ministerul Finanțelor verifică cifra de afaceri și activele. Neconcordanțele duc la procese-verbale și, dacă există indicii de infracțiune, la sesizarea organelor de urmărire penală.

Cazul firmelor nou-înființate

O firmă abia înființată nu are încă situații financiare aprobate. În acest caz, numărul mediu de salariați, cifra de afaceri și activele se determină în cursul exercițiului financiar și se declară pe propria răspundere (art. 6 alin. 3). Prin urmare, poți folosi statutul de IMM încă din primul an de activitate.

Ce avantaje oferă legea întreprinderilor mici și mijlocii

Legea nr. 346/2004 interzice, sub sancțiunea nulității absolute, orice act care discriminează IMM-urile sau firmele nou-înființate pe criterii de mărime ori vechime (art. 10). Totodată, le oferă acces prioritar la activele disponibile ale companiilor cu capital majoritar de stat (art. 12).

Programe naționale de finanțare pentru IMM-uri

Art. 25^1 enumeră programele naționale pe care autoritatea cu atribuții în domeniul IMM le derulează până la 31 decembrie 2027. Procedurile de implementare se aprobă anual, prin ordin publicat în Monitorul Oficial. Printre ele se numără programul pentru antreprenoriat feminin, programul START pentru tineri, microindustrializarea, programul pentru meșteșuguri și artizanat, cel pentru IMM-urile din mediul rural și Start-up Nation – România.

Faptul că un program apare în lege nu garantează un apel deschis în fiecare an. Legea obligă însă autoritatea să publice centralizat, pe site-ul său, informații actualizate despre toate măsurile de sprijin pentru IMM-uri. Acolo verifici ce sesiuni sunt active.

Garantarea creditelor prin Fondul Național de Garantare a Creditelor pentru IMM

Lipsa garanțiilor cerute de bancă este un obstacol frecvent pentru o firmă mică. Pentru a îmbunătăți accesul la finanțare, legea prevede funcționarea Fondului Național de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderile Mici și Mijlocii. Fondul este organizat ca societate pe acțiuni, iar statul este acționar majoritar prin Ministerul Finanțelor.

Pe scurt, fondul garantează o parte din credit, așa că banca își asumă un risc mai mic și poate cere mai puține garanții proprii. Condițiile concrete le verifici direct la fond sau la bancă.

Testul IMM și principiul „Gândiți mai întâi la scară mică”

Proiectele de acte normative cu impact asupra IMM-urilor trec prin Testul IMM înainte de avizare. Inițiatorul trebuie să evalueze mai întâi efectele noii reglementări asupra firmelor mici. Consultarea organizațiilor reprezentative ale IMM-urilor este obligatorie, iar rezultatele testului se publică.

Se aplică și principiul numărului constant: dacă o reglementare nouă introduce o sarcină administrativă pentru IMM-uri, trebuie eliminată cel puțin una existentă. Din decembrie 2025, inițiatorul trebuie să ceară și avizul autorității cu atribuții în domeniul IMM înainte ca Guvernul să adopte actul.

Rolul IMM-urilor în economia României și a Uniunii Europene

În Uniunea Europeană există peste 23 de milioane de IMM-uri. Ele reprezintă 99% din întreprinderi și asigură două din trei locuri de muncă din sectorul privat, potrivit glosarului EUR-Lex despre întreprinderile mici și mijlocii, publicat de Uniunea Europeană.

Uniunea finanțează și proiecte dedicate lor. Programul privind piața unică 2021–2027 are o componentă pentru IMM-uri, cu un buget de 1 miliard de euro, axată pe competitivitate, sustenabilitate și acces la piețe. Investițiile propriu-zise în afaceri sunt sprijinite prin alte instrumente, precum InvestEU și fondurile structurale.

În România, Guvernul trebuie să prezinte Parlamentului, până la 31 octombrie a fiecărui an, un raport despre dezvoltarea sectorului întreprinderilor mici și mijlocii, politicile aplicate și efectele lor (art. 32 din Legea nr. 346/2004). Pentru cifre actualizate despre IMM-urile românești, acest raport și datele Institutului Național de Statistică sunt sursele oficiale de referință.

Exemplu practic: cum verifici pas cu pas dacă firma ta este IMM sau microîntreprindere

Să luăm o firmă fictivă, Alfa SRL. În 2025 a avut în medie 8 salariați, o cifră de afaceri netă de 1,7 milioane de euro și active totale de 0,9 milioane de euro. Alfa deține 30% din Beta SRL, care are 10 salariați, 1,2 milioane de euro cifră de afaceri și 0,6 milioane de euro active.

1. 1. Ia ultimele situații financiare aprobate. Pentru Alfa, acestea sunt cele aferente anului 2025.
   2. Stabilește tipul firmei. Alfa deține 30% din Beta, fără să o controleze, deci cele două sunt întreprinderi partenere.
   3. Cumulează datele proporțional. Adaugi 30% din datele Beta: 8 + 3 = 11 salariați, 2,06 milioane de euro cifră de afaceri și 1,08 milioane de euro active.
   4. Compară cu pragurile. Cu 11 salariați, Alfa depășește limita de 9 a microîntreprinderii și se încadrează ca întreprindere mică.
   5. Verifică regula celor doi ani. Dacă în anul anterior Alfa era microîntreprindere, o singură depășire nu o scoate încă din această categorie.
   6. Verifică separat regimul fiscal. Cu venituri de 1,7 milioane de euro, Alfa e mult peste plafonul micro de 100.000 de euro și plătește impozit pe profit.

Fără participația din Beta, Alfa ar fi rămas microîntreprindere, cu 8 salariați și 0,9 milioane de euro active.

Întrebări frecvente despre întreprinderile mici și mijlocii

Care este diferența dintre un IMM și o microîntreprindere?

Microîntreprinderea este cea mai mică dintre cele trei categorii de IMM-uri: are până la 9 salariați și o cifră de afaceri sau active de cel mult 2 milioane de euro. Prin urmare, orice microîntreprindere face parte din întreprinderile mici și mijlocii, dar nu orice IMM este microîntreprindere. Termenul are și un sens fiscal, regimul de 1% pe venituri, cu condiții proprii și plafon de 100.000 de euro în 2026.

Un PFA poate fi considerat întreprindere mică sau mijlocie?

Da. Legea nr. 346/2004 include explicit persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale și întreprinderile familiale în definiția întreprinderii. Un PFA intră, așadar, în categoria întreprinderilor mici și mijlocii dacă respectă pragurile de personal și pe cele financiare. În schimb, un PFA nu poate aplica impozitul micro, pentru că acest regim este rezervat persoanelor juridice române.

Poate o microîntreprindere să plătească impozit pe profit?

Da. O firmă poate fi microîntreprindere ca dimensiune, adică sub 10 salariați și sub 2 milioane de euro, fără să îndeplinească condițiile regimului fiscal micro. Un motiv tipic în 2026 este depășirea plafonului de 100.000 de euro. Altele sunt lipsa unui salariat, activitatea într-un domeniu exclus sau regula celor 25% pentru asociați. În aceste cazuri, firma plătește impozit pe profit de 16%.

Ce se întâmplă dacă firma depășește pragurile de IMM într-un singur an?

Nu își pierde încă statutul. Potrivit Legii nr. 346/2004, o firmă rămâne microîntreprindere, întreprindere mică sau mijlocie până când depășește plafoanele în două exerciții financiare consecutive. Regula protejează afacerile care au un an excepțional. La impozitul micro nu există însă această toleranță: depășirea plafonului de 100.000 de euro te mută la impozitul pe profit chiar din trimestrul respectiv.

Un ONG sau o asociație poate avea statut de IMM?

Da, dacă desfășoară activități economice. Legea nr. 346/2004 se aplică expres asociațiilor și fundațiilor, precum și cooperativelor agricole și societăților agricole cu activitate economică. Pentru încadrare, asociația trebuie să respecte aceleași praguri ca orice întreprindere mică sau mijlocie. Dacă vrei să aplici la o finanțare, citește și ghidul programului, pentru că unele apeluri au condiții suplimentare de eligibilitate.

Concluzie

Statutul de IMM depinde de trei lucruri: numărul mediu de salariați, cifra de afaceri sau activele și legăturile de capital cu alte firme. Ultimul criteriu poate schimba complet rezultatul, așa că nu te opri la cifrele propriei firme.

Microîntreprinderea ca dimensiune și impozitul micro sunt lucruri diferite. Prima ține de Legea nr. 346/2004 și îți deschide accesul la programele pentru întreprinderile mici și mijlocii. Al doilea ține de Codul fiscal și, în 2026, se aplică doar firmelor cu venituri de până la 100.000 de euro, cu cota unică de 1%.

Categoria IMM se schimbă abia după două exerciții consecutive peste praguri. La impozitul micro, trecerea la impozitul pe profit se face din trimestrul depășirii.

Începe cu ultimele situații financiare aprobate: notează toate participațiile de 25% sau mai mult și refă calculul din exemplul de mai sus. Dacă rezultatul iese la limită, discută-l cu contabilul înainte să semnezi o declarație de încadrare sau să depui o cerere de finanțare.

Urmați-ne pe Facebook și Instagram pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente informații.